Monday, January 4, 2010

Moarte si singuratate

Stau si reflectez. Vad lumea cum se bucura ca au trecut intr-un an nou, toti isi ureaza “La multi ani!”, “Un 2010 fericit!” “Multa bucurie si fericire anu’ asta!” and shit like that, dar totusi, de ce? Nu pot intelege. Sunt beti? Nu par. Poate putin ciupiti. Ma las si eu purtat de val si urez cui apuc “La multi ani, frate!” ca sa fiu si eu in trend, ca de nu esti exilat din societatea asta de cacat.

Nu pot intelege de ce lumea se bucura atata pentru venirea unui nou an? Chiar au speranta ca se va schimba totul sau acum toata lumea a devenit o mama omida sau un tata fluturas? Stiu sa citeasca in artificii sau in cioburi de sampanie – am observat ca tineretul tine sa sparga sticla de sampanie dupa ce o goleste pe tovarasii betivi – sau ei chiar se bucura ca sfarsitul lor se apropie? Si nu vorbesc despre tampenia aceea cu 2012. Mi se pare pur si simplu aberant sa poti spune “Ba, eu in anu’ X o sa mor!”. Reflectez altadata la asta.

In fiecare an aceeasi fericire si bucurie ca, vai, a mai trecut un an din viata si se apropie moartea. Dar poate chiar se bucura pentru ea! Poate ca s-au saturat de nenorocirea din viata lor si se bucura ca a trecut anul precedent incarcat cu amintiri mai mult sau mai putin rele.

Sau poate… sau poate omul are o anumita iluzie ca trecerea dintr-un an in altul inseamna o schimbare, o resetare a vietilor noastre. Luam totul de la zero si gata.

Dar nu. Singurul sentiment de reset care o sa-l ai o sa fie doar in noaptea de revelion, daca vei petrece. Vei bea, te vei distra, vei manca pe nesatulate, de parca maine vei muri. Dar ce sa vezi? Te trezesti dimineata urmatoare cu acel cunoscut sentiment de mahmureala, poate cu o tarfa langa tine, cu sticla intr-o mana, tigara arsa in cealalta si tot in aceeasi mizerie in care ai fost si in anul precedent.

Ei bine, omul va afla secretul in spatele acestui mister prea curand, decat daca vom evolua sau ni se va arata de la o minte mai inteligenta ca a noastra.

Vom trai si vom vedea…

[Via http://caterincus.wordpress.com]

No comments:

Post a Comment